Disparitatile sociale si economice dintre zonele urbane si rurale, mai restrânse sau mai dezvoltate, au un impact direct asupra oportunitatilor educationale pentru adulti. În zonele mai putin dezvoltate, în special în zonele rurale, în afara scolilor, exista putine oportunitati de formare continua, de formare profesionala sau de învatare pe tot parcursul vietii în general. În plus, sistemul de educatie formala este deseori focusat pe un numar restrâns al populatiei, si elimina oportunitatile de învatare si dezvoltare pentru persoanele dezavantajate din punct de vedere socioeconomic si pentru zonele mai precare. Prin urmare, asigurarea accesului la oportunitatile de învatare pe tot parcursul vietii pentru adultii din zonele defavorizate ramâne o provocare pentru majoritatea tarilor Europene. Construirea unei infrastructuri adecvate de învatare pe tot parcursul vietii presupune utilizarea resurselor disponibile la nivel local, asigurarea cooperarii între actorii locali si facilitarea învatarii în rândul cursantilor. Învatarea la nivelul comunitatii este, cu siguranta, o solutie pentru a uniformiza accesul la diferite grupuri socio-economice si pentru a încuraja o participare larga si incluziva, care sunt esentiale pentru succesul dobândirii si dezvoltarii competentelor.
